header image

West Nile

Va invit sa facem un rezumat al informatiilor despre aceasta noua ghidusie.

West Nile este un virus transmis la om de catre enervantul tantar. Virusul afecteaza cel mai des pasarile, iar de la ele virusul ajunge la tantari. Si cum la noi in tara sunt multe pasarici, ma gandesc ca va lua proportii alarmante! Virusul nu se ia prin sarut, asa ca pasaricile pot sa se pupe in stanga si in dreapta, ca si pana acum, fara a-si face griji inutile ca prin acest schimb de pupaturi ar putea fi contagioase.

Simptomele, in cazul in care te-ai pricopsit cu virusul buclucas pot fi grave sau slabe. Din cele grave amintim: paralizie, convulsii, coma, afectari permanente ale sistemului nervos (e ca si cum ti-ai propune sa conduci masina o zi intreaga in Bucuresti, de la un capat la altul). Dintre simptomele slabe amintim: febra, voma, lipsa apetitului (nu-i neaparat un lucru rau pentru pasaricile mentionate mai sus care abia asteapta sa mai coboare o treapta pe scara anorexiei), transpiratie excesiva (pasarici ude in cluburi de fite), slabiciune (sunt invatate cu slabiciuni de tot felul: posete, masini, papuci, vacante exotice). Mai exista varianta de “nici un simptom” si 80% din oamenii afectati apartin acestei categorii.

Daca ne referim la tratamente, trebuie sa amintim ca nu exista vaccin pentru asa ceva, mai ales pentru ca e prima data cand auzim de tarasenia asta cu tantarul si Nilul. Iar ca tratament medicamentos, nici din asta nu prea exista, cazurile usoare trec de la sine, odata cu disparitia simptomelor, iar cazurile mai grave vor fi spitalizate. Ma intreb ce fac cu virusatii in spital, atat timp cat nu se cunoaste un tratament?! Sunt convinsa ca odata ajuns in spitalele noastre, pacientul va pleca poate vindecat de virusul Nilului vestic, dar cu un bagaj intreg de alte virusuri, coci, bacili si multe alte lighioane care ii vor face viata grea si ii vor subrezii sanatatea. Asta asa, ca amintire din spitalele din Romania!

Cat despre rata mortalitatii, se pare ca la persoanele cu imunitatea scazuta (ca pasaricile care nu mananca nimic cu lunile, fumeaza toata noaptea ca niste locomotive cu aburi, dorm ziua pe apucate ca seara sa fie primele sa prinda locuri in fata in cluburi de mare calibru cultural), la ele pericolul de a da in meningita sau encefalita cu complicatii e mult mai mare, si de acolo si cresterea ratei mortalitatii. In rest, aceasta rata tinde spre zero.

Si asa, ca o curiozitate, se pare ca Alexandru cel Mare a fost o brava pasarica: se banuieste ca acest virus a fost cauza decesului regal.

Concluzia acestor randuri: paziti-va pasaricile proprii sau dobandite prin alaturare, ca vine virusul peste ele si cum sunt atat de slabite saracele, cand da virusul iama, nu mai ai ce folosi din ele, nici de-un chef!

P.S. Sursa datelor reale din acest material o gasiti in ziarul Adevarul.

Comments: 0 comments so far
Filed under: Razi cu mine

Crudul adevar

drum bun

Primit pe mail

Comments: 0 comments so far
Filed under: De la prieteni primite

Viata culturala in Ardeal

Un reporter si un cameraman de la un post TV merg intr-un sat pentru a face un reportaj despre cum isi petrece ziua Badea Ion.
Ajunsi acolo, il roaga sa povesteasca ce face in cursul zilei.
- D’apoi, dimineata ma scol si trag un pahar de palinca…

- Stai, bade Ioane, ca nu-i bine sa apara pe TV ca bei de dimineata. Zii mai bine ca “citestiziarul”…

- No, atunce… dimineata ma scol, cetesc ziarul. Dupa aia dau la porc sa mance, dupa care mai cetesc inc-un ziar. Pana la pranz lucrez in atelier, in care timp cetesc vreo doua-tri carti…

La masa mai cetesc vro doua reviste, iar sara adun fanul de pe cimp si cetesc in acelasi timp presa de sara. Dupa cina ma duc la biblioteca satului cu pretenii, iar la 10 cand inchide biblioteca merem cu toata trupa la Petre, ca el are tipografie !

Comments: 0 comments so far
Filed under: Bancuri & glumitze

Mini-vacanta

urma un weekend cald si apa marii avea o temperatura rusinoasa: peste 26 de grade. asa ca imi doream din toata inimioara sa parasesc muntele natal si sa vad marea! dar trebuia sa lucrez in weekend… dezamagire mare.

sunt intrebata: unde vrei sa mergem, la mare sau la munte?

maaaareeeeeeeeeeeee, ca munte am colea, in fundu’ casei.

si uite asa vineri dupa-masa imi iau liber si plecam la mare. statusul pe messanger, facebook si daca aveam probabil si pe twitter era: mareeeeeeeeeee, soareeeeeeeeeeeeee, vamaaaaaa! eram in extaz. si nu mergeam oriunde, ci in vama, adica maxim de maxim!

imi impachetez frumos blugii cei rupti, ochelarii de soare de plastic negru gros, ghiozdanul de carat bere si alte sticle cu cifra octanica ridicata, balerinii de culoarea curcubeului si palaria de paie. interesant bagaj! ma urc in masina si….sunt gataaaaa! mergem? mergem? mergem?

am plecat spre vamaaaaaaaaaa. cel putin asa credeam eu. dupa ce am iesit din oras am realizat ca nu e chiar drumul spre vama veche ci, culmea, in directia total opusa. am intrebat in stanga mea ce si cum; asa am aflat ca de fapt mergeam spre baile felix. e bine si la baile felix… ce sa mai zic… nu era acuma sa stric bunatate de mini-concediu surpriza… desi era mai bine la vamaaaaaaaaaaaaaa….. dar am trecut si de baile felix, si nu ne-am oprit. mai intreb o data in stanga mea care e destinatia finala: balaton. ok, ma multumesc cu raspunsul si imi lipesc din nou nasul de geam, admirand pamanturile intinse si pline de buruieni.

dupa inca ceva sute de km, cand indicatorul arata balaton dreapta si noi tot inainte, m-am prins ca am fost din nou pacalita. asa ca ma interesez la conducere(a masinii) despre urmatoarea destinatie. observ timid ca pe GPS , la km ramasi troneaza un numar format din trei cifre, care se apropie de mie. intelegand ca nu voi mai putea fi dusa mult cu zaharelul si fiind constient de stresul insuportabil pe care i-l voi aduce daca nu aflu detaliile calatoriei noastre, in prima benzinarie, asteapta sa merg la baie, ca sa nu-mi dea emotii insuportabile, apoi imi spune suav:

vrei sa afli unde mergem? ok, ar cam trebui sa-ti spun, oricum vei observa la un moment dat ceva indicatoare: mergem la venetia!

am sarit, am tipat, am ras, ne-am pupat, am speriat ungurii din benzinarie… ce mai, eram tare fericita. si intr-adevar, in venetia am ajuns.

traiasca vacanta, traiasca surprizele, traiasca …. se stie el bine…. :biggrin:

P.S.: vom manca paine prajita cu mustar inca vreo cateva luni, dar a meritat din plin!

Comments: 0 comments so far
Filed under: Vacanta

Primul filtru - reeditat

sambata m-a oprit politia. filtru. pe la vreo 4 dimineata. veneam din club, eram in masina cu doi ciupiti care dadusera muzica la maxim si cantau din toti rarunchii. am potolit copiii, am dat muzica mai incet si am suras servila catre plutonier X.

“buna seara! aaa, da, actele, imediat, sunt in portbagaj (mimica lui surprinsa): sa nu mi le fure, evident!”

el, foarte plictisit, da ochii peste cap, se apleaca peste geam si-mi zice:” suflati!”

eu, surprinsa:” unde?”

el, putin iritat: “spre mine.”

eu, scarbita: “in fata?!?”

suflu, dupa care tin sa mentionez, cu glas soptit:” am guma…”

el, sictirit ca nu simte nimic suspect:” o seara buna, domnisoara.”

eu, vesela ca nu mai trebuia sa ma deplasez pana la actele din poseta din portbagaj:” stiti, vroiam atata sa mai spun… sunteti primul care ma opriti in 8 ani de cand am carnetu’, si chiar de 8 martie… multumesc! si spor in trafic, domnu’ politai! hihi!”

da, da, l-a umflat si pe el rasu’; ciupitii din masina radeau de mult!

Comments: 9 comments so far
Filed under: Asa-s eu, n-am ce-i face!

Sunt o mama buna?

Ca orice mama care se respecta, ma laud si eu cu baiatul meu. In prima poza avea aproape doua luni, in a doua un an si jumatate. Enjoy.

BEFORE

Whisky before

AFTER
Whisky after

Comments: 2 comments so far
Filed under: Asa-s eu, n-am ce-i face!

Iubirea - acest sentiment nobil

De pe mail

Comments: 0 comments so far
Filed under: De la prieteni primite

Sunt…

… colerica prin gratie, sarcastica prin definitie, ipocrita de placere, aroganta tot timpul, nenorocoasa din nastere si ma pricep sa distrug vieti !

Eh, dar asta e farmecul meu!

P.S. Da, am prieteni! :biggrin:

Comments: 0 comments so far
Filed under: Asa-s eu, n-am ce-i face!

Scrisoarea unui proaspat recrut austriac catre parintii sai

Draga mama si tata,

Ma simt foarte bine aici! Sper ca si voua acasa, lui Karl, Peter, Hans, Annemarie, Karin si Andreas.
Spune-le lui Karl si Peter ca in armata este minunat si sa se inroleze si ei neaparat, inainte sa se
ocupe toate locurile.
La inceput mi-a fost mai greu, fiindca trebuia sa stau in pat pana la ora 6, dar m-am obisnuit. Mai spune-le lui Karl si Peter ca nu trebuie sa-si faca decat lor patul si inca cateva fleacuri inainte de micul dejun. Nu tu munca in grajd, hranit de animale, taiat lemne, facut focul.
Micul dejun este mai ciudat: sunt tot felul de sucuri, chifle, dulceata, müsli, dar nici un cartof, carne, sunca, carnati si varza asa cum mancam noi acasa. Dar poti sa le mananci portia unor oraseni care beau doar cafea.
Nu ma mira ca orasenii nu pot merge asa repede si departe. Dupa un mars de cateva ore, au basici la picioare si se intorc in unitate cu camionul. Si nu au mers decat cum ar fi la noi de acasa la posta. Peisajul este frumos, dar din pacate foarte plat.
Acum or sa rada Karl si Peter: am primit laude pentru tragere la tinta! Nici nu stiu de ce. Cercul negru din centru este mult mai mare decat un cap de soarece si nici macar nu se misca. Si nici nu trage inapoi ca fratii Huber de peste deal. Unde mai pui ca trebuie sa te intinzi comod pe o saltea si sa astepti pana trag si ceilalti (o vesnicie.)
Cel mai mult imi plac antrenamentele de lupta corp la corp. Dar trebuie mare atentie la oraseni ca se rup repede. Doar cu Sepp am probleme, l-am pus jos doar o singura data. Cred ca din cauza ca eu am 1,80m si 80 kg iar el 2 m si 130 kg.
Oricum este mult mai usor ca acasa cand scapa taurul nostru la vaci si trebuie sa-l bag inapoi in grajd.
Deci nu uitati sa le spuneti lui Karl si Peter sa se grabeasca, ca nu prea mai sunt locuri.

Va imbratisez cu drag,

Fiica voastra Maria

P.s. Primit pe mail

Comments: 4 comments so far
Filed under: Bancuri & glumitze

Iepurele

am fost la iarba verde. si cum copilul meu cel mic este foarte mic si iarba verde necosita de mult, deci foarte mare… alergatul lui whisky (un catel de 2 kile juma’) prin jur era o adevarata comedie. sarea ca o caprioara, incercand si sa se deplaseze spre directia stabilita, si sa sara deasupra vegetatiei ca sa vada punctul final spre care se indreapta.

la un moment dat, apar in zare cativa oameni cu doi caini, unul mai mare ca celalalt: un amstaff si un ciobanesc mioritic. in comparatie cu ei, whisky era cat o unghie. asa ca nu m-am riscat si l-am luat in brate. musafirii s-au apropiat, iar unul din stapani ne intreaba:

aveti cumva un iepure de camp?

nu, spun eu, e un fel de caine… si ridic copilu’, sa il vada lumea. :tongue:

de atunci l-am tinut doar pe langa mine sau in zgarda, gandindu-ma ca poate il zareste vreun uliu si il confunda si el….

Comments: 0 comments so far
Filed under: Razi cu mine

Viata agitata de zi cu zi

nu-mi vine sa cred…. sa va povestesc de ce sunt asa uimita.

se pare ca daca vrei sa te mariti, iti trebuie o sala de petrecere. pana aici toate bune. dar aceasta sala trebuie rezervata. si rezervarile se fac cu aprox un an si ceva inainte. adica, nici nu-l stiam pe viitorul nefericit si trebuie sa ma gandesc la sala, sa fac o aproximatie viitorul-meu-sot-necunoscut-inca oare cati prieteni are, cat de sociabil a fost la viata lui, cam cati invitati ar putea avea? apoi merg sa rezerv sala la o data pe care o banuiesc buna si pentru el, apoi… astept sa mi-l prezinte cineva! nu vi se pare cam aiurea? cam obsesiv?

dar altfel nu prinzi sala. ca sa nu mai zic de formatii. cele bune sunt luate cu 2 ani inainte, chiar daca preturile sunt destul de piperate ( ca sa nu zic exagerate). fotograful trebuie si el arvunit din timp, cam cu un an inainte ca sa fii sigura ca nu ti-l zboara alta mireasa mai grabita ca tine (o, da, exista!). si la firma cu artificiile trebuie vorbit din timp, nu toti stiu sa se sincronizeze pe muzica, iar aia care stiu sunt tare cautati, si nu numai in judet… agentia de decoratiuni trebuie si ea arvunita, ca nu poate decora mai mult de doua evenimente in aceeasi zi, plus ca vrei ce-i mai bun, si acolo coada-i lunga…

si uite asa ajungi sa iti planuiesti nunta inainte sa ai o relatie serioasa, ca sa fii sigura ca totul iese bine… nu mai conteaza daca si relatia duce la ceva concret sau nu, tu ai spatele asigurat in caz ca el te surprinde cu un inel. si daca nu, nu stai pe ganduri prea mult, ca nu ai vreme, totul e stabilit, data nuntii tale se apropie, asa ca… pe ei!

Comments: 2 comments so far
Filed under: Pareri personale

M-am dat la fund

Recunosc. Si parca parca mi-e si putin rusine. M-am dat la fund. Nu fiindca am vrut. Parte pentru ca nu mai apuc sa scriu, parte pentru ca nu mai am mare lucru de zis.

Cand ajung acasa, e deja seara. Ma joc cu micul baron de apartament (catelul), ma uit la un film sau fac o baie cu spuma si e deja prea tarziu ca sa mai compun. Acum ca stau sa contorizez, ce viata plictisitoare am!

Noroc cu nuntile prietenilor, ca mai apuc sa ies si eu din casa. Cine a zis ca asta e an de criza, nu stia ce luna incacata in evenimente oficiale am avut eu… :biggrin:

Comments: 0 comments so far
Filed under: Asa-s eu, n-am ce-i face!

Poezioala desple secs

Făcui fălă să vleau o constatale
La glădiniţă ieli, când am picat,
(Cu toate că-s de-un an în glupa male)
Să mol dacă glumesc, pe omoplat!

Ne-a esplicat doamna educatoale
Amănunţit, chial ne-a si desenat,
Cum am ajuns să ezigstăm sub soale,
Cum fiecale a fost plocleat,

Elam ochi si ulechi de culios
Să aflu cum pe lume am venit,
Si chipes si isteţ, da’ si flumos,
Da’ nu te mint, mai mult m-a plictisit,

C-al fi o balză, cale-n noptiţică,
Ne-aduţe-n pliscu’ ei, împachetaţi,
Când scapă si mămica de bultică
Făcută de la ouă si câlnaţi,

Cum zboală balza asta-nţet, agale,
Vleo nouă luni, să iasă luclu bun
Si cum agiungem în pătuţ si-n ţoale
Pe cosul casei, ca si Mos Clăciun….

Să vezi măi flate, ţe educatoale (!)
Fălă misto, chial m-a lăsat pelplex,
La vâlsta ei, (ţe ţâţe, ce piţioale !)
Să nu stie nimica desple secs ???

Comments: 2 comments so far
Filed under: De la prieteni primite

Inapoi pe plantatie

After Monday and Tuesday even the calendar says W. T. F. … :smile: :smile: :smile:

Comments: 0 comments so far
Filed under: De la prieteni primite

Adam si Eva

Ce i-a zis Adam Evei, la prima intalnire?
Da-te mai incolo ca nu stiu cat de mare se face…

Comments: 0 comments so far
Filed under: Bancuri & glumitze, De la prieteni primite

Sedinta la Uniune

Un scriitor il suna pe un confrate al sau:
- Draga maestre, avem sedinta la Uniune, vino ca trebuie sa vorbim lucruri importante…
- Acum sunt cu o femeie… Daca nu pot, vin, daca pot, nu vin…

Comments: 0 comments so far
Filed under: Bancuri & glumitze

Filme si iar filme

am reusit,in sfarsit, sa vad si eu Filantropica. si mi-a placut tare tare! cu rusine in priviri afirm ca am tot amanat momentul vizionarii lui, nush exact de ce. dar mi-a placut mult. intr-adevar un film reusit! toata stima!

apoi am dat curs unui sfat mai vechi al unui prieten de a vedea filmul Largo Winch. un film frantuzesc excelent, dupa parerea mea. merita cele 2 ore din plin… sau o ora juma… nu mai stiu, ca l-am vazut cap coada si parca l-as mai pune o data.

apoi am ajuns la cinema la 2012. povestea e cea pe care o stim cu totii, nimic spectaculos. dar a meritat mersul la cinema pentru efectele speciale. mi s-a facut pielea gainii cand am iesit de acolo si ma gandeam ca macar o mica sansa ca asa ceva sa se intample ar putea exista… ma asteptam in drum spre casa sa mai pice cate un bloc, sa se surpe pamantul sub mine…. din astea… filmul bine realizat, de imi dadea impresia ca trebuie sa ma uit de doua ori in jur; niciodata nu stii cand se hotaraste falia pe care esti sa o ia la vale…. sau la deal…

ultimul despre care voi scrie aici e Law Abiding Citizen. superb film. unul dintre cele mai bune din ultima perioada. multa actiune, suspans, rasturnari de situatie la fiecare colt de strada… asta e un film pe care-l recomand cu inima deschis, chiar si iubitorilor de comedie… enjoy!

Comments: 1 comment so far
Filed under: Filme si carti

O stea…

Dupa ce a examinat-o temeinic pe domnisoara, ginecologul spune:
- Deci, cand va vedeti sotul asta-seara …
- Nu sunt maritata domnule doctor!
- Atunci, cand va vedeti logodnicul ….
- Nu sunt nici logodita…
- Sa zicem atunci, prietenul …
- Nu am nici un prieten si, pana acum, nu am avut nimic cu vreun barbat!
Ganditor, doctorul se duce la geam si priveste in zare. Saturandu-se sa stea cu picioarele in sus, duduia intreaba:
- La ce priviti atat de atent domnule doctor?
- Astept un pic! Ultima data cand s-a intamplat ceva asemanator, a aparut la rasarit o stea!

Comments: 0 comments so far
Filed under: De la prieteni primite

Ceva dragut

Ma declar “a dog person”, nu “a cat person”. Dar mi-a placut. Enjoy!

Apasa aici.

Comments: 0 comments so far
Filed under: De la prieteni primite

Bikerul

Un biker gonea pe coasta Californiei, cand cerul se intuneca subit si se auzi o voce bubuitoare:
- Deoarece ai-ncercat sa-mi fi credincios in toate cele, iti voi acorda o dorinta, caci eu sunt Dumnezeul tau!
Se opreste bikerul si spune:
- Doamne, fa-mi un pod pana in Hawaii ca sa pot merge acolo cu motorul meu. Dumnezeu:
- Se poate face, dar nu pot justifica dorintele tale lumesti, mai bine gandeste-te putin si cere-mi ceva care sa-mi aduca si mie glorie eterna, si tie satisfactie spirituala!
Se gandeste bikerul indelung si intr-un sfarsit spune:
- Doamne, as vrea sa inteleg femeile. Vreau sa stiu ce simt ele cu adevarat, vreau sa stiu cum sa fac o femeie cu adevarat fericita.
Dupa o tacere indelungata, Dumnezeu raspunde:
- Vrei podul cu 2 sau 4 benzi?

Comments: 1 comment so far
Filed under: Bancuri & glumitze